Sti ce obiceiuri de nuntă erau în Ardeal?

În zona Ardealului majoritatea nunților au loc iarna, după sărbători și până începe Postul Paștelui, sau toamna, până începe Postul Crăciunului

Pețitul este cunoscut și sub numele de „croială” sau „învoială”, pentru că părinții trebuiau să „se învoiască” la nuntă, adică să-și dea acordul.

După datini, zestrea fetei era pregătită de mamă și cuprindea lenjeriile de pat, covoarele, fețele de masă, țesăturile, toate aranjate într-o ladă de lemn pictată cu motive florale.

Tatăl pregătea banii, loturile de pământ și animalele.Timp de trei duminici, preotul anunța la biserică nunta tinerilor. Invitațiile de nuntă sunt trimise cu foarte mult timp în avans.

În obiceiul străvechi, mirele și mireasa, împreună cu câțiva prieteni apropiați mergeau în sat cu o ploscă de vin. Cei care serveau din vin își anunțau prezența la nuntă.

Nașii sunt de regulă rude ale mirelui sau nașii de botez ai mirelui.La plecarea alaiului de nuntă, se leagă o sfoară în cale, iar mirele trebuie să plătească pentru ca sfoara să fie tăiată și să se elibereze drumul.

La intrarea în salonul de petrecere, nașii și mirii beau un pahar de șampanie pe care apoi îl sparg. Se spune că cioburile alungă ghinioul.

La ospăț, mirii stau în capul mesei și mănâncă din aceeași farfurie smântână sau lapte pentru a avea copii frumoși.