Două inimi și un singur suflet, acest tip de abordare era până nu demult simpla definiție a termenului ” iubire” .

Doar că timpul trece și așa cum știm cu toți timpul nu iartă nimic și pe nimeni, iar astfel timpul scurgându-se încet , la fel s-au scurs și credințele și stereotipurile ce acum multă vreme oamenii le credeau sacre.

Momentul de uniune dintre doi oamenii numit și căsătorie a ajuns astăzi să aibă altă conotație.

În prezent s-a uitat de tradiția ” pețitului” , moment când mirele avea datoria de a merge la familia miresei însoțit de cei mai bine văzuți bărbați , pentru a cere binecuvântarea părinților și mai ales pentru pecetluirea noului drum în viața celor doi îndrăgostiți.

Obiceiuri de nunta în trecut

Obiceiuri de nunta: cerutul miresei

Mirele alături de alaiul său mergea plin de voie bună și haz pentru a demonstra în fața viitorilor părinți spirituali că el este vrednic de mâna fiicei lor.

Plosca cu rachiu în momentul deschideri sale semnifica acordul ambelor părții pentru uniunea ce se dorea a fi pe vecie.

Urmând ca părinții să își încredințeze fata în fața unui preot și a celui mai bătrân barbat din sat, tot evenimentul avea să se petreacă în casa socrilor mici, acesta reprezentând doar începutul unui drum în doi legat pe veci de către Dumnezeu.

Acest eveniment purtând numele de logondă, avea ca scop testarea abilităților și totodată testarea calităților deținute de către mire.

Pețitorul avea răgaz să demonstreze în ochii tuturor că el merită a fi partenerul de viață pentru fiica lor, în caz contrar familia fetei deținea dreptul să rupă logonda și să aleagă alt mire.

Obiceiurile de nunta sunt diferite nu doar în funcție de timp , cât și in functie de zone, fiecare zona având propria sa identitate și autenticitate.

În unele zone ale tării miri pot avea mai multe perechi de nași, acest lcru semnificând bunâstarea mirelui, pe lânga varietatea perechilor de nași , o altă tradiție specifica Moldovei constă în împodobirea bradului , acesta fiind purtat în fața alaiului de nuntă.

Un alt obicei cu impact atât pentru miri cât și pentru nunta și îl reprezintă oprirea alaiului miresei la a treia fântână din sat, pentru stropirea invitaților, apoi se îndreaptă către biserică.

Mireasa ajutată de un tânăr, va umple cu apă din fântână un ulcior legat cu un prosop cusut de mână. Cu un buchet de busuioc înmuiat în ulcior aceștia vor stropi alaiul de trei ori, ca urare de noroc la nuntă, acest obicei fiind adoptat de cei din Muntenia.

Acum s-au schimbat foarte mult aceste îndeletniciri, astăzi fiind privite ca simple obiceiuri străvechi fără pic de valoare, în zilele noastre nunta reprezentând mai mult de 80% un business ce urmează să îmbogățească una sau ambele famili .

Obiceiuri nunta in prezent

Totul incepe cu cererea in casatorie, pentru care mirele ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.

Obiceiuri si traditii de nunta la romani: alegerea nasilor

Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali.

Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau nasul mare cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta.

Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri.

Obiceiuri si traditii de nunta la romani: datoria fata de nasi

Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase.

Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti.

Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri.

Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).

Obiceiuri si traditii de nunta la romani: cinstirea nasilor

In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti, ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui.

Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat.

Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor.

Aici, mirele ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual).

Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese`, apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.

Obiceiuri si traditii de nunta la romani: nasa rupe turta miresei

Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa.

In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.

Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica.

Obiceiuri si traditii de nunta la romani: datoria nasilor in biserica

Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri.

In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc.

Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile.

Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.

Incet, iubirea a fost înlocuită cu banii, iar obiceiurile au fost înlocuite cu lux, promisiuni deșarte și un inel cu diamant, inel ce are obligația să dețină o piatra scumpă și cât mai mare ,deoarece în mintea multora cu cât piatra este mai mare cu atât iubirea este mai mare.

Promisiunile sincere au fost uitate urmând dragostea să fie pecetluită prin semnarea unui contract prenupțial. Însă, nu mereu lucrurile stau astfel.

Încă mai există oameni ce nu au uitat ce înseamnă iubirea, ce nu au uitat ce înseamnă familia și încrederea unul în celălalt, oameni ce luptă cu tot ce se află în jur doar pentru a ține la piept persoana iubită .

Nu vremurile contează în dragoste. Oricât de multe schimbări ne va aduce viitorul trebuie să luptăm să păstrăm sentimentul de dragoste viu și fără de păcat, să nu uităm să ne pastrăm noi singuri sufletul curat și sincer, să nu uităm ce înseamnă umanitatea oricât de grea sau ușoara ni s-ar parea nouă viața.

Niciodată lucrurile nu vor fi ușoare, iar dragostea nu este un subiect ce depașeste linia dintre greu spre ușor , dragostea a fost și va rămâne unul dintre cele mai lungi și încurcate drumuri .

Dragostea întodeauna se va împleti cu sentimente greu de înteles și greu de pătruns. Emoții ce cutreieră un întreg labirint, labirint ce este pavat atât cu petale de trandafiri cât și cu spini.

Timpul ne-a demonstrat de cele mai multe ori cât este de necruțător, dar noi din pacate am omis să vedem și rezultatele sale pozitive, nu timpul a schimbat sentimentele , nu momentele dificile din viața omului au pătat definiția sacra de iubire dintre oamenii, ci chiar ei înșiși au schimbat acest lucru.

În zilele noastre întâlnim adeseori și ideea de concubinaj , idee asa zis modernă ce permite conviețuirea cuplului fără semnarea sau legarea lor de către vreun act sau vreo mișcare de natura creștină sau spirituală.

Această formă de conviețuire este de cele mai multe ori aleasă de către cei doi tinerii mai ales datorită normelor de trai, norme fără de resposabilitți sigure și mai ales fără singuranța de sine stătătoare există într-o familie căsătorita cu acte.

Concubinajul tinde a înlocui ideea tradițională de uniune în mod egal cu libertatea alegerilor celor doi parteneri de viață. Aceștia nefiind apăsații in adevăratul sens al cuvântului de termenul de familie.

Termen ce pentru unele persoane are conotație atât financiară cât și spirituală, având sentimentul de libertate absolută deoarece actul ce pe aceștia în concepția lor îi îngradește asemnea unei colivi.

Marea majoritate a cuplurilor ce au adoptat această metodă de conviețuire se consideră căsatoriți chiar și fără existența unui act ce trebuie să ateste acest fapt , ceea ce ne facem să ne gândim cât de mult a scăzut în ochii oamenilor atât căsătoria legală cât și ceea spirtuală.

Cu toate acestea ceea ce contează mai mult decât orice act sau contract, contează legământul pe care partenerii îl fac între sufletele lor , nu între conturile bancare sau între familile lor .

Iubirea a existat încă din cele mai vechii timpuri, doar pentru că noi oamenii am ajuns să îi oferim altă conotație sau să o descosiderăm din cauza momentelor de cumpănă din relație, asta nu semnifică faptul că iubirea și-a pierut valoarea sau puterea, nu trebuie nici măcar în momentele dificile să uităm să ne iubim partenerul de viață indiferent daca uniunea a fost facută pe calea tradițională sau pe calea modernă .

Nunta a fost și va rămâne una din metodele supreme de demonstrație a sentimentelor , dar acest lucru fiind valabil doar oamenilor ce încă acordă o șansă și metodelor ce încet , dar sigur se sting.